Crasă, albă și frumoasă

A fost odată ca niciodată o vreme când, în balanța pentru pețitul unei mirese, trei lucruri atârnau cel mai greu. Fata să fie grasă — semn de belșug. Fata să fie albă — semn că era pricepută la muncile casei, nu la cele ale câmpului. Fata să fie frumoasă — semn că putea la rândul ei să aducă pe lume feți frumoși.

Dar asta a fost odată, la barbarii care ne-au precedat. Noi suntem oameni civilizați, moderni și evoluați, avem cu totul alte etaloane. Ignoranța și gogomăniile debitate cu maximum de aplomb. Rasa corectă, plăcută și avantajoasă. Admirația fără saț față de propriul chip oglindit în ochii celorlalți.

De-aia a și ajuns mireasa zilelor noastre să ne pețească ea pe noi. Dar și să poarte șapcă roșie, ca nu cumva s-o deoache careva.