Despre ritualuri și alți demoni de gen

Paradoxal cum o ocupație prin excelență creativă precum scrisul este împănată de atâtea rutine și ritualuri. Acte prin definiție mecanice și repetitive.

Pe fiecare Mac pe care am scris mi-am creat un utilizator de sine stătător denumit “Locul De Scris”, cu acces la un număr restricționat de aplicații. Adică în număr de exact trei. Browser de internet (pentru dicționare și Wikipedia). Aplicație de scris (iA Writer). Aplicație pentru muzică (Spotify). Ordinea în care le deschid după ce mă loghez este mereu aceeași, iar ferestrele sunt întoteauna aranjate de la stânga la dreapta astfel: scris, browser, muzică.

Imediat după ce mi-am aranjat aplicațiile în ordinea care trebuie, îmi pun căștile cu anulare de zgomot și dau drumul la muzică. Am un playlist special creat în Spotify, pe care l-am botezat #amwriting, unde sunt în jur de 400 de cântece (95% din muzica anilor ’60-’70-’80 - The Beatles, Pink Floyd, Deep Purple, Creedence Clearwater Revival, The Doors, Queen, U2, The Police, Dire Straits etc.). Cântecele din playlist rulează pe modul aleator și le cunosc pe toate atât de bine încât nu le mai ascult în mod activ - am nevoie de ele să ruleze ca fundal sonor.

O dată ce începe să răsune muzica în căști, mă apuc să recitesc ultimele 2-3 pagini scrise din cartea la care lucrez - uneori chiar mai mult, când vreau să-mi reamintesc o scenă sau anumite detalii. Corectez câte un cuvânt, adaug sau rescriu fragmente de text, atunci când mi se pare că ceva putea să sune mai bine decât este în pagină. Iar când ajung la ultimul cuvânt scris în ziua precedentă, continui direct din locul rămas.

Scriu câtă vreme mă ține fluxul creator, fără să folosesc vreodată forcepsul. Știu că va mai fi și mâine o zi, dacă astăzi nu este o zi bună. Singurul lucru care contează este să fiu prezent zilnic în “Locul De Scris” la întâlnirea cu Muza și să pun măcar un rând pe hârtie. Asta este ceva ce ține doar de mine și pot controla 100%. Ce se întâmplă în interiorul unei asemenea sesiuni ține de Muză și nu este deloc sub controlul meu. Așadar, o sesiune de scris poate să mă țină de la un minim de 15-20 minute la… nici nu știu exact care a fost cea mai lungă, probabil undeva pe la 6-7 ore.

Și iarăși de la capăt. 365 de zile pe an, 366 în anii bisecți.