Lectura-vura (IX)

Din același nobil motiv egoist al manufacturării unui ebook* pentru autoconsum, am recitit de curând Singur pe lume de Hector Malot. Am pornit de la textul ediției a V-a, scoasă de Editura Ion Creangă în 1980 — foarte probabil, aceeași pe care am citit-o în copilărie. Iar la aceasta am ajuns (via anticariatul Târgul Cărții) întrucât, acum niște ani, am cumpărat un exemplar al cărții editat cu furca și tradus pe repede înainte. Așa că, am purces la căutat o ediție mai veche pentru textul sursă al cărții electronice, chiar dacă munca e mai complexă (în principal, din cauză de norme ortografice și de punctuație diferite).

Traducerea cărții apărute în 1980 — deși incomparabil mai bună decât cea contemporană — nu este nici ea fără de reproș (timpurile verbale au rămas o enigmă greu de străpuns chiar și după patru reeditări!). Dar, ceea ce m-a surprins foarte tare, este parfumul arhaic al limbii române ce răzbate din ea. Anda Boldur, traducătoarea, a lucrat la versiunea în românește a romanului cândva în prima jumătate a anilor '60 ai secolului trecut (ediția princeps a apărut prin 1965, parcă). În șase decenii, designul interior s-a schimbat destul de mult în casa limbii române. Nu la modul mutat baia în locul bucătăriei și bucătăria în locul pridvorului, dar suficient cât să sară-n ochi paleta cromatică nouă și tapetul schimbat.

Uite că, chiar și cu pași împleticiți, limba merge mai departe.

*Un fișier PDF nu este un ebook. În fapt, PDF și ebook sunt antonime, nu sinonime.