Și alea negre? Și alea negre!
M-am lovit de primele cărți electronice imediat după anul 2000. Pe atunci, se găseau într-un format numit LIT, creat special pentru Microsoft Reader, un software dedicat cititului de carte electronică dezvoltat de Bill Gates & amicii. Și, în combinație cu un PC de buzunar (am avut mai multe modele iPAQ de la Compaq) folosit pe post de eReader, erau chiar șmecherie în epoca aceea preistorică - adică de dinainte de smartphone. Iar Amazon, lansată în 1994 drept "Cea mai mare librărie de pe Pământ", începuse să vândă încă din acei ani carte electronică pentru Microsoft Reader. Îmi amintesc că The Tipping Point a lui Malcom Gladwell a fost una din primele cărți pe care le-am cumpărat și citit ca ebook. Apoi Sony a lansat în 2006 Sony Reader PRS-500, primul dispozitiv pentru citit carte electronică bazat pe tehnologia eInk, anul următor i-a urmat Amazon cu Kindle și restul e istorie.
De aproape 20 de ani citesc aproape exclusiv carte în format electronic. Ficțiune întodeauna pe un Kindle (Oasis, de niște ani), iar non-ficțiune întotdeauna pe un iPad (Mini, de când există acest model). Ce nu găsesc disponibil - și-i vorba aproape exclusiv de carte în limba română, fiindcă editurile românești sunt în urmă cu niște ani-lumină în domeniu - îmi produc singur, din cartea pe hârtie. Procesul este relativ simplu: scanare -> trecere pagini scanate printr-un software cu capabilități OCR -> corectură fișier text -> generare fișier ePub. Iar biblioteca de carte electronică o gestionez cu Calibre, o aplicație care, din păcate (pentru că software bloat), nu are concurență în materie.
Firește, prefer să cumpăr cartea electronică (și să elimin DRM-ul din ea, dar asta-i altă discuție) decât să mi-o produc singur. Iar între cartea electronică și cartea pe hârtie, atunci când sunt ambele formate disponibile, aleg întotdeauna cartea electronică.
Iubesc practicitatea cărții electronice - pentru mine, cuvintele în sine trebuie să poată fi citite cât mai comod cu putință, nu mă interesează câtuși de puțin cât de tactil este suportul pe care apar acestea. Cu precizarea - mereu importantă și întotdeauna actuală “Pe-un picior de plai / Pe-o gură de rai” - că un fișier PDF nu este o carte electronică. Ebook poate fi considerat doar acel conținut cu capacitate nativă de a se adapta la orice ecran pe care este afișat - așadar, putem spune că "EBOOK" și "PDF" sunt în fapt antonime, nicidecum sinonime.
Și tocmai în această diferență majoră - fixitatea cărții pe hârtie ori ca PDF și metamorfoza continuă a cărții electronice - stă și esența sentimentelor pro sau contra celor două mari formate în care se găsesc cărțile astăzi.
Cartea tipărită, pe lângă materialitatea și deci inerenta sa senzorialitate, are un caracter definitiv. Cert. Final. La fel ca o fotografie, este un moment înghețat în timp.
Cartea electronică este mereu în schimbare - poți face oricând modificări în ea, după ce ai pus-o la dispoziția publicului. De la cele minore precum greșelile de ortografie, până la actualizări masive de conținut (adevărat, în special la cărțile de non-ficțiune). Sau, à la Amazon, poate fi făcută chiar să dispară cu totul din dispozitivul de redare.
