Nulla dies sine linea
Scriu de când mă știu. Mă rog, sub formă de cuvinte, pe hârtie, de pe la 7-8 ani. Povești în capul meu am scris literalmente din totdeauna. Bine, toți ne construim propriile narațiuni în minte. Însă eu vorbesc aici de poveste în sens literar.
O lungă bucată de timp am scris haotic. Și, din nou, zic de scris în același context literar. Fiindcă altfel, scriu profesional de niște decenii deja - iar atunci când scrii la termen, numai haotic nu poți scrie. Episoade de scris alternând cu perioade de privit cum se învârt roțile timpului, vorba lui John Lennon. Fără vreo regulă sau vreun sens anume - pur și simplu. N-am crezut niciodată în faza cu trebuie să ai inspirație ca să scrii - Picasso a spus-o perfect, “inspirația există, dar trebuie să te găsească la treabă” - dar am fost victima ideală pentru chef. Ai chef de scris - scrii, n-ai chef de scris - aia e, lasă că vine el cheful ăla o dată și-atunci să te ții!
Sunt convins că am auzit de dictonul atribuit pictorului Apelles din Grecia Antică (via Plinius cel Bătrân) cu multă vreme în urmă. L-am auzit, dar nu l-am internalizat (na hai, că a apărut deja în DOOM, nu mai e doar în corporateză). Asta până prin toamna lui 2014, după ce trecusem printr-o pauză de scris de aproape un an întreg. De la sfârșitul lunii octombrie a acelui an am început să scriu zilnic. Și i-am jurat Muzei că voi face asta până la sfârșitul timpului. Așa că, de atunci, indiferent că era Festivus ori Ziua Tuturor Sfinților, că eram la pat cu 40 de grade febră, în vreun teambuilding cu compania ori în vacanță cu familia, că mă aflam în România sau la mii de kilometri distanță - nulla dies sine linea.
Iar regula este că trebuie să mă pun la “mașina de scris” (Mac, de 20+ de ani) în fiecare zi. Și atât, fără alte angarale. Nu am nicio normă legată de cât trebuie să scriu într-o astfel de sesiune. Într-o zi obișnuită - vasăzică pe medie - scriu cam jumătate de pagină (120-130 de cuvinte). Dar au fost zile în care am scris și doar un singur rând - deci probabil 7-8 cuvinte. După cum au fost zile în care am scris și douăzeci de pagini - adică în jur de 5.000 de cuvinte.
Mi-am înșelat Muza în cei mai bine de 10 ani care au trecut de atunci? Hm… Treaba e așa: dacă din varii motive nu reușesc să scriu până la miezul nopții într-o zi, în ziua următoare organizez două sesiuni de scris, la o distanță de cel puțin 8 ore una de cealaltă. Dar nu cred că zilele de felul acesta reprezintă mai mult de 3% din total - în marja de eroare, cum ar spune statisticienii.
