A venit toamna, etichetează-mi inima cu ceva

Omenirea pare să fi intrat în toamna scurtăturilor. Totul trebuie să fie instant, convenabil, facil. Iar individul, prins la mijloc între prea multe opțiuni și prea puțin timp, a devenit o mașină de pus etichete la foc automat. Sexo-marxist. Vaxer. Soroșist. Putinist. Leftist. Maga. Tragem denumiri de genul ăsta pe nări ca pe moartea albă — și-apoi tot noi o să ne mirăm bovin că n-a mai rămas nimic și nimeni în picioare.

Eticheta e scurtătura perfectă. Nu trebuie să înțelegi. Nu trebuie să asculți. Arunci cu eticheta și-ai terminat treaba. Te-ai încadrat. Ai semnalizat.

Parte din vină e la marketing. Am învățat de la branduri că, dacă vrei să rămâi în mintea publicului, ai nevoie de ceva scurt, clar și recognoscibil. Eticheta funcționează la fel. E un brand pentru idei, oameni, tabere. Are poziționare, are trăsături, are promisiuni. Și, la fel ca orice brand reușit, vine cu bonusul cel mai cel: nu mai trebuie să decizi. Nu-ți mai bați capul cu detalii sau nuanțe — știi exact la ce să te aștepți. E Coke, e Nike, e Woke. Keep walking spre următoarea etichetă.

Dar când totul e etichetat, ce rost mai are căpița de fân de pe umeri? Ce sens mai au întrebările? Cum adică “spirit critic”? Și uite așa — treptant-treptant, vorba baladei — creierul refuză să mai gândească. Fiindcă n-are când, n-are chef, n-are pentru ce. Închide prăvălia și lasă agățată de clanța de la ușă anunțul cu “Sunt în pauza de mă-sa”. Devine un fel de marmeladă. Bună de întins cu șpaclul pe pereți la roșu și de mângâiat algoritmic cu conținut “cum îți place ție”.

Și de-aici vine nașparleala aia care a luat locul întâi la concursul Mi-s Nasoală. Când vezi lumea doar în etichete, nu mai vezi nimic în spatele lor. Nu tu ființe, nu tu idei, nu tu semeni. Doar ambalaje, categorii, “ăia”. Și cum etichetele vin la pachet cu reguli — cine e cu cine, cine e împotriva cui, cine trebuie lins și cine linșat — e doar o chestiune de timp până la tribalism. Și de la conversație la conflict. Și de la ființă umană la jidan.

Oamenii nu-s conserve. N-au nevoie de etichetă cu termen de valabilitate, conținut de E-uri și sugestii de prezentare.