Unu și cu unu face mereu tot unu

David Ogilvy, o legendă în copy și headline a publicității, avea o vorbă: “consumatorul nu e un idiot, e nevastă-ta.” În ideea că, dacă vrei să scrii reclame care să aibă rezultate, nu poți trata publicul ca pe o masă de oameni generică și amorfă, gata să înghită fără discernământ orice i se bagă sub nas.

Iar pe ogorul literar e cam la fel — fix aproximativ, cum ar veni. Scrii pentru o anume persoană, în carne și oase, nu pentru o entitate abstractă de genul “cititorii”. Persoana cu pricina poți fi chiar tu, cel ce mânuiește condeiul. Poate fi altcineva, cu care ai anumite afinități culturale sau în care ai deplină încredere (măcar literar vorbind). Poate fi muza ta, dacă scrii pentru cineva arhi extra super important din viața-ți. Și da, “cineva” poate fi chiar persoana cu care împarți rata de la casă și, eventual, hârtia de la Starea Civilă.

Indiferent că ai milioane de cititori sau doar 10, scrii întotdeauna doar pentru unul singur.