Arsenal literar de meșteșugar
Când frămânți coca literelor suficient de mult timp, îți ies de sub pană figuri de stil într-o cadență și într-o varietate la fel de unice precum covrigii împletiți la mână. Și uitându-mă în propria-mi ogradă, văd că flutură steagurile de semnalizare mai ales următoarele:
Metafora
“Suntem o lume care vrea să sune bine, dar refuză cu obstinație să fie acordată. Fiecare bate în propria-i placă, cu propriu-i ciocănel, nutrind speranța că din noianul de sunete se va naște într-un final o simfonie.”
Xilofoane pentru acre pandișpane
Hiperbola
“Că dacă ura ar avea unitate de măsură, noi am fi sistemul metric.”
Paronomaza
“Adio karma, bun găsit carmangerie!”
Antifraza
“În lumea dominată de algoritmi biciuiți de la spate de diverși zuchi și muski — faruri ale omenirii în materie de empatie, benevolență și progres — totul se cade să fie predictibil, eficient, justificat.”
Antiteza
“Nu tu răbdare, ci reacții pripite. Nu tu înțelegere, ci replici ca niște junghere. Nu tu dialog, ci concursuri de cine ridică vocea mai repede.”
Paradoxul
“Din genunile timpului, nevoia a fost mama născocirii. În zilele noastre, născocirea își naște singură mama.”
Oximoronul
“Ar putea fi adevărata noastră zi națională. Care să dureze cam o săptămână și să fie sărbătorită, iată, prin muncă silnică de plăcere.”
Anafora
“Lumea întreagă există pentru mediocru. Lumea întreagă funcționează ca să servească mediocrul. Lumea întreagă se bazează pe mediocru.”
Antimetabola
“Un prost dotat cu un AI este un AI dotat cu un prost.”
Un prost dotat cu un AI este un AI dotat cu un prost
Gradația
“Și vor putea lumina o pagină. Uneori, o carte. Arareori, o lume.”
Poliptotonul
“De veghe, cu vigilență și cu vrednicie, pavăză la neasemuitele bogății de pe meleagurile Grădinii Maicii Domnului, doar cine își iubește glia mult iubită cu cea mai iubitoare iubire care iubește iubind poate sta chezaș.”
Străinii, aurul și suveranilenii
De unde se poate observa cu ochiul liber că fiecare scriitor este în esență un figurant.
