Arta ca arc peste eternitate
Găsesc absolut fascinant cum este arta capabilă să creeze legături între oameni care au trăit în alte lumi și în alte timpuri.
Citește mai mult: Arta ca arc peste eternitateSindromul impostorului
Ca și cum n-ar fi fost suficient să mă încerce constant, mai era nevoie și de sentimente contradictorii legate de acesta.
Citește mai mult: Sindromul impostoruluiCea mai dăruită carte
Am văzut undeva ideea aceasta și-mi pare rău că nu am reținut unde anume (ca să dăm Cezarului ce este al Cezarului).
Citește mai mult: Cea mai dăruită carteMihail Sebastian, antieroul uitărilor noastre
Știam vag de Mihail Sebastian în timpul ocupației comuniste a țării.
Citește mai mult: Mihail Sebastian, antieroul uitărilor noastreCondeieri despre meșteșug
Tare iubesc cuvântul „meșteșug” când vine vorba de meseria asta de a potrivi cuvinte unele lângă altele.
Citește mai mult: Condeieri despre meșteșugDespre cuvinte și greutăți
Am ajuns foarte devreme la cuvinte și foarte târziu la fier.
Citește mai mult: Despre cuvinte și greutățiLectura-vura (I)
Fiindcă mi-a plăcut primul sezon din Silo și m-a dezamăgit cel de-al doilea, am căutat cărțile lui Hugh Howey.
Citește mai mult: Lectura-vura (I)Puncte de vedere
Cât de mult contează perspectiva din care este spusă o poveste?
Citește mai mult: Puncte de vedereVocea sau viața
Nu mai țin minte pe cine imitam atunci când am început să înșir-te mărgărite pe hârtie.
Citește mai mult: Vocea sau viațaȘi-alea negre? Și-alea negre!
M-am lovit de primele cărți electronice imediat după anul 2000.
Citește mai mult: Și-alea negre? Și-alea negre!Scriitorul ca ființă spongioasă. Ori ca albină lucrătoare.
„Simț enorm și văz monstruos”, spunea nenea Iancu în vremurile Moftului Român.
Citește mai mult: Scriitorul ca ființă spongioasă. Ori ca albină lucrătoare.Muza mea cea de toate zilele
Pomenesc suficient de frecvent de ea încât să merite câteva rânduri.
Citește mai mult: Muza mea cea de toate zileleDespre ritualuri și alți demoni de gen
Paradoxal cum o ocupație prin excelență creativă precum scrisul este împănată de atâtea rutine și ritualuri.
Citește mai mult: Despre ritualuri și alți demoni de genPublicul, însă eu
Sunt primul meu cititor, așa că scriu întotdeauna ceea ce îmi face mie plăcere să citesc.
Citește mai mult: Publicul, însă euSingurătatea de cursă lungă a scriitorului
Oricât aș încerca să pun chestiunea astfel încât să nu sune melodramatic, adevărul este acesta: scrisul e singurătate.
Citește mai mult: Singurătatea de cursă lungă a scriitoruluiCartea preferată și cartea recitită
Cartea preferată nu e obligatoriu să fie aceeași cu cartea pe care ai recitit-o de cele mai multe ori.
Citește mai mult: Cartea preferată și cartea recitităInfluențează-mi talentul cu ceva
Fac parte dintre oamenii care cred că nu a fost rezervată creativitatea doar pentru câțiva aleși, atinși de harul divin.
Citește mai mult: Influențează-mi talentul cu cevaBine, dar o să ne mănânce AI-ul de vii, nu-i așa?
Subiectul la modă de vreo doi ani, despre cum Overlorzii De Silicon o să ne lase cu ochii plânși în soare.
Citește mai mult: Bine, dar o să ne mănânce AI-ul de vii, nu-i așa?Echipamente, scule și utilaje de scriitor
A fost odată ca niciodată o vreme când o bucată de ceva pe post de suport și un instrument oarecare de lăsat urme pe acel ceva erau suficiente.
Citește mai mult: Echipamente, scule și utilaje de scriitor„Pantalonarii” contra „Ițarii”
Totul începe cu ceva mic și mărunt.
Citește mai mult: „Pantalonarii” contra „Ițarii”