Strâmbă, strânsă, strâmtă
Condeierul e un soi de moașă.
Citește mai mult: Strâmbă, strânsă, strâmtă
X Y ZCondeierul e un soi de moașă.
Citește mai mult: Strâmbă, strânsă, strâmtăCând e vrere, e și putere.
Citește mai mult: Așa și pe dincolo, Cutare și CutărescuA rămas în anale o vorbă de acum mulți ani a senatorului american John McCain, contracandidatul lui Barack Obama la alegerile din 2008: „Rusia este o stație de carburanți deghizată într-o țară”.
Citește mai mult: Meșter cârmaciul, mirifică dictaturaȚara noastră nu a ieșit de fapt niciodată din feudalism.
Citește mai mult: RFREra o vreme.
Citește mai mult: În dodii vorbeam, drojdii iubeamN-am idee.
Citește mai mult: Ca Nicu la căciula taPoate cel mai important lucru pe care-l cunoaște extrem de visceral un marketer este „diferențiază-te sau dispari”.
Citește mai mult: Să fim diferiți, ca să fim ferițiRomânia deceniilor care au urmat Eliberării de sub ocupația comunistă este ca un lan de grâu presărat cu maci.
Citește mai mult: Tolomacii roșiiCucurigelile care trezesc soarele creației ca să-l ridice pe bolta condeierului nu vin din neant.
Citește mai mult: Cocoșii și strămoșiiCând mă apropii de magicul moment în care pot scrie „sfârșit” pe ultimul rând al cărții la care lucrez (și nimic nu e mai orgasmic decât asta!), chinul cel mare și cel cumplit nu este să ajung acolo.
Citește mai mult: Urmează stația următoare, cu peronul pe partea strâmbăVara anului 1977, probabil cândva în luna iulie.
Citește mai mult: Ploaia care va veniLa cum arată societatea românească după aproape 40 de ani de la Eliberarea de sub ocupația comunistă, aș zice că nu mentosane au supt vârtos românii între 1945 și 1989.
Citește mai mult: FentosaneStatisticile psalmodiază la unison: populația globului se află la cel mai înalt nivel de avuție din istorie.
Citește mai mult: Sărăcan de lume!Modul în care încadrezi o idee, un concept, o temă în conștiința publică face sau desface totul.
Citește mai mult: Sintetic. Adică dezumanizant.A fost odată ca niciodată o vreme când, în balanța pentru pețitul unei mirese, trei lucruri atârnau cel mai greu.
Citește mai mult: Crasă, albă și frumoasăMi se spunea Căposu’.
Citește mai mult: Greșeala în stăruințăNuș’ ce să zic.
Citește mai mult: Speranța moare ultima?Dar nu în sensul de pronume personal, folosit mai ales în contexte pășuniste („ne dorim o”, „ne pregătim să”, „ne trebuie un”...), cu tușe groase de pluralități vagi și absconse.
Citește mai mult: România lui neUbik, romanul lui Philip K. Dick din 1969 (scos la noi de Nemira, în traducerea lui Ștefan Ghidoveanu), e probabil cel mai straniu SF pe care l-am citit.
Citește mai mult: Lectura-vura (XXV)Totul curge.
Citește mai mult: Panta rhei: vrei, nu vrei